ARPAȘU DE JOS
Anul primei atestări este 1223 ;
- Localitatea este amintită de două ori în secolul al XVI –lea, în legătură cu relațiile principilor transilvani cu Țara Românească.
- Satul este amintit în urbariile din 1632; tot atunci este pomenit primul preot din sat, popa Radu Grama;
- La 1663 Popa Oprea, amintește că strămoșii lui ar fi primit boieria încă de la Mircea cel Bătrân, Domnul Țării Românești;
- La 1728 este amintită pentru prima dată mănăstirea din Arpașu de Jos, pe moșia contelui Adam Teleki;
- La 1733 credincioșii din localitate, în număr de 70 de familii, aveau o biserică și doi preoți, unul ortodox și altul unit;
- În 1750 localitatea număra 600 de suflete;
- În 1765, satul a fost parțial militarizat și a făcut parte din Compania a VIII-a de granița a Regimentului I de Granița de la Orlat până în 1851, când a fost desființat;
- În Conscripția Klein, de la 1767, Arpașu de Jos are o populație de 300 de locuitori, fiind amintită o biserică românească și un preot, fiind probabil construită din lemn;
- În secolul al XIX-lea majoritatea populației avea origine română;
- La 1842 existau 320 de credincioși greco – catolici
- Spre sfârșitul secolului al XIX – lea mulți arpășeni emigrează în America;
- Dezvoltarea localității se continuă în perioada interbelică, începând cu a doua jumătate a sec. XIX devenind reședință de plasă.
- În ziua de 27 iulie a anului 1899, un incendiu devastator a distrus aproape tot satul. „ În 1889, a ars aproape tot satul, au mai rămas 40 de case « peste râu ». Focul s-a aprins din cauza lui Ghedeon Cucu care a descărcat un car de fîn cu ţigara în gură. Ne-am refugiat toţi « pe poduri » şi ne-am uitat cum arde satul ; bătea un vînt mare de la apus şi simţeam cum aduce căldura pe de-asupra satului. După ce focul s-a oprit, ne-am întors în sat unde arsese tot, nici nu se mai vedea urma casei noastre ».
- Incendiul ce a mistuit satul Arpașu de Jos a accentuat dorința de a emigra în America
- Arpaşu de Jos al sfârşitului de secol al 19-lea, s-a confruntat cu o situaţie cu totul ieşită din comun
- Dorinţa de a „ trece balta“ a fost poate mai mare decât în orice altă localitate a Ţării Făgăraşului. Primul român care a juns în Lorain (Ohio) a fost un arpăşean pe nume Gheorghe Dobrin (zis « Ortodoxul »), în jurul anului 1900.
