LACUL/MLACA TATARILOR

În urma cercetărilor efectuate asupra mlaştinilor din Depresiunea Făgăraşului au fost identificate trei mlaştini de turbă de interes conservativ major, pentru care s-a întocmit documentaţia de constituire a unei noi rezervaţii naturale mixte, denumită după mlaştina principală “Lacul Tătarului”.

Mlaştinile se află pe teritoriul comunei Arpaşu de Jos, satul Arpaşu de Sus, din judeţul Sibiu, la o altitudine medie de 540 m, coordonate centrale 45°43’00” N şi 24°39’07” E.

Rezervaţia este situată la circa 3 km SE de Arpaşu de Sus, pe o terasă mai ridicată din dreapta râului Arpaşu Mare, la nord are ca limită cele două mlaştini, Lacul Tătarilor şi mlaştina aflată mai sus, la est este mărginită de malul vechi al râului Arpaşul Mare, o terasă mai înaltă cu 2-3 m decât zona protejată, limita de sud este dată de limita mlaştinilor şi pajiştilor inundate, iar la vest are ca limită drumul ce urmăreşte malul actual al râului Arpaşul Mare.Turbăria denumită de localnici Lacul Tătarilor are o suprafaţă de circa 3 ha, iar spre Sud-Est se află o altă tubărie de circa 3 ha. Cele două sfagnete sunt legate printr-un canal prin care excesul de apă din turbăria aflată mai la sud se scurge în Lacul Tătarilor. Depozitul de turbă din Lacul Tătarilor trece de 9 m grosime în mijloc, iar stocul de turbă este de peste 180.000 m³. Ea a început să se sedimenteze încă din perioada pinului. În fundul zăcământului se găseşte o pungă de apă, iar sub ea mâl nisipos. La nord există o altă mlaştină de circa 3 ha. Între aceste mlaştini sunt culturi agricole şi păşuni.

Temperaturile medii multianuale sunt de 5 °C, iar precipitaţiile medii multianuale sunt de 850 mm.

Mlaca Tătarilor – coordonate centrale 472.891 longitudine E şi 468.464 latitudine N – are o suprafaţă de 3,3 ha şi se află la aproximativ 3 km sud-est de localitatea Arpaşu de Sus, comuna Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu, pe o terasă înălţată pe dreapta râului Arpaşu Mare. Este, de fapt, o turbărie cu toponimul Mlacă în apropierea căreia spre sud-est se mai află una asemănătoare. Situl este inclus în perimetrul ROSPA0098 Piemontul Făgăraş, precum şi în Rezervaţia Naturală de interes naţional Lacul Tătarilor cu o suprafaţă de 6 ha, listată cu codul IV.46 în Hotărârea Guvernului nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone.

Mlaca Tătarilor este o mlaștină activă de tip mezo-oligotrof, cu un bogat sediment de turbă şi o suprafață de 4 ha. Situl este situat în sudul Depresiunii Transilvaniei, la altitudinea de 540 m pe o terasă din dreapta râului Arpașu Mare de care este legat printr-un canal de drenaj. Mlaștina este alimentată atât din surplusul de apă care se scurge prin canalul de drenaj din sfagnete, cât şi din izvoarele proprii. Grosimea stratului de turbă variază între 9 şi 16 m, iar depozitul de turbă total comensurat este de circa 180.000 m3. La baza zăcământului de turbă se află o pungă de apă pe un strat de mâl nisipos.

Aria se caracterizează prin prezenţa habitatului de interes comunitar Comunități depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase. În tinov au fost identificate 127 de specii de plante precum: muşchi de turbă – Shagnum sp, mesteacăn pufos – Betula pubescensi, arin negru – Alnus glutinosa, roua cerului – Drosera rotundifolia piciorul cocoşului – Ranunculus flammula.

În cadrul ariei protejate sunt prezente două specii de herpetofaună de interes comunitar: tritonul cu creastă – Triturus cristatus şi broasca ţestoasă de apă – Emis orbicularis, dar şi alte specii precum: brotăcelul – Hyla arborea şi broasca roşie de munte – Rana temporaria. Situl reprezintă cea mai veche si mai completa arhiva pentru studiile paleoecologice din Romania, pentru ultimii 15000 de ani.

Conform formularului standard situl a fost declarat pentru conservarea următoarelor habitate şi specii:

  • un habitat de interes comunitar: 7150 Comunităţi depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase;
  • 2 specii de amfibieni şi reptile: Emys orbicularis şi Triturus cristatus.