Cercetari istorice dovedesc faptul ca anul primei atestari documentare a localitatii este 1223  in actul  Rivulum qui dicitur Arpas.In anul 1765,satul a fost militarizat si a facut parte din Compania a VII-a de granite a Regimentului I de Granita de la Orlat pana in anul 1851,cand regimental s-a desfiintat.

Prin traditie,localitatea Arpasu de jos a facut partea din Tara Fagarasului si judetul Fagaras,dupa desfiintarea caruia a intrat in Regiunea Stalin respectiv Brasov.iar incepand cu anul 1968 face parte din actualul  judet Sibiu.

De-a lungul timpului Arpasul de jos de azi a avut mai multe denumiri in functie de limba de care se vorbea si de perioade:

• in ungureste:Alsoarpas
• in germana:Unterarpasch
• 1511:Arpas,Also Arpas
• 1556:Also Arpas
• 1629:Also Arpas
• 1808:Arpasu de dzsosz
• 1830:Arpasu-gyin zsosz
• 1850:Arpasu din zsosz
• 1854:Also-Arpas,Arpasu de jos

Un element cheie in evolutia asezarii satului Arpasu de jos este drumul care traverseaza satul,drum care intodeauna a facut legatura intre provinciile romanesti.

Dupa ce a ars arpoape in toatalitate in 27 iulie 1889,se poate spune ca pe acel teritoriu s-a construit un alt sat.Daca in anul 1900 in timpul reconstructiei nu erau decat 17 gospodarii in toata localitatea Arpasu de jos pana la inceperea Primului Razboi Mondial numarul acestora aproape s-a dublat ajungandu-se aproape la aproximativ 33 de gospodarii.

Primele gospodarii au fost construite in zona centrului actual al satului,de-o parte si de alta a acestora ridicandu-se treptat locuinte de-a lungul drumului principal care tranziteaza localitatea.

Perioada interbelica a reprezentat un punct esential in dezvoltarea asezarii in acest interval de ani numarul gospodariilor aproape s-a triplat,toate acestea adunadu-se de-a lungul drumului.

Dupa al Doilea Razboi Mondial s-a produs o explozie  in evolutia asezarilor,in numai 15 ani s-au construit aproximativ 100 de gospodarii,satul capatand un aspect de copac cu multe ramificatii,s-au construit cladiri si in lunca Oltului in nordul localitatii si in sud spre muntii Fagaras.

O perioada foarte buna in dezvoltarea asezarii rurale a fost al VI-lea deceniu al secolului XX,cand intr-un timp relativ  scurt s-a construit foarte mult,iar satul si-a marit considerent dimensiunile.

Perioada de declin incepe in anii ’70 cand treptat tot mai putine  gospodarii ies la suprafata de pe teritoriul Arpasului de jos,ajungand ca in perioada 86-90′ sa se mai ridice doar 5 gospodarii.

Dupa revolutia din 1989,dupa migratiile pentru munca in masa in tarile puternic dezvoltate din vestul Europei,incep treptat sa se mai ridice locuinte dar nu ca in perioada infloritoare de dupa Al Doilea Razboi Mondial.

Potrivit traditiei,satele fagarasene ,,de jos”,sunt asezari mult mai noi decat cele ,,de sus”,de unde au coborat pe luncile raurilor catre Olt,fiind adevarate replici ale celor de sub munte.

Întodeauna ţinutul cunoscut sub numele de Ţara Făgaraşului, din care face parte şi Arpaşu de Jos a fost stăpanit de romani sau înaintaşii acestora, iar mai târziu a stat sub scutul domnilor Ţării Româneşti, care de fapt au descins din această parte de ţară, peste munţi, începând cu legendarul Radu Negru.

În documenentele latine, zona se numea Terra sau Silva Blachorum et Bissenorum adică  Ţara sau Pădurea Romanilor şi Pecenegilor. Treptat, stăpânirea ungurilor s-a apropiat de sudul Transilvaniei, dar ţinuturile Almăşului şi Făgăraşului au continuat încă multe veacuri să stea sub domnii munteni. La 1223, regele Andrei II-lea înzestrează prin uzurpare de autoritate,in dauna romanilor, mănăstirea cisterciana din Cârţa (înainte de stabilirea saşilor) cu pământuri luate cu japca de la Valahii din Arpaş.

Terenul era delimitat în documentul regal, redactat în latină de cancelarie, de”râul Arpaş, Olt, munţii cei înalţi, Pârâul Unghiului şi râul Cârţa”. Este prima atestare scrisă a numelui de Arpaş. Mircea cel Bătrân stăpânea toată Ţara Făgăraşului. Se menţionează multe danii ale acestui domnitor, între care cea facută lui Costea din Viştea pentru fapte de vitejie, dându-i-se în posesie o proprietate în Arpaş. Treptat, stăpânirea regilor unguri şi apoi a împăraţiilor habsburgi se extinde formal peste întreaga zona de sud a Ardealului, denumită scolastic Ultrassylvania.

La 1596, un document de piele de urs atestă că Bogdan Arpaşanu este înobilat de principele Sigismund Bathory. Mulţimea documentelor de acest fel, în mare parte necercetate ştiinţific, acordate familiilor Bogdan, Vasu Silaghe şi probabil altora din Arpaşu de Jos, nu permite o prezentare amănunţită în acest spaţiu.Menţionăm totuşi diplomele pe piele de urs, date familiilor Vasu şi Silaghe de principii Mihai Appafi şi Gheorghe Rakoczy. Deosebit de importantă este plângerea arpăşenilor împotriva grofului Mihai Teleki, în care sunt înşirate cruntele poveri la care erau supusi de acesta. Înfiintarea de către Viena a regimentelor de apărare şi graniţelor a schimbat soarta locuitorilor, multi arpăşeni înrolându-se în randul grănicerilor şi dobândind pe această cale însemnate libertăţi şi privilegii. Veacul al XIX-lea marchează o puternică ridicare a romanilor de sub stăpânirile străine. Tot mai multi arpăşeni încep să dobândească ştiinţa de carte; se înfiinţează prima şcoală condusă de învătătorul David Boieriu. Bine situat geografic şi economic, satul începe să devină un nucleu administrativ-teritorial. În zorii acestui veac, Nicolae Iorga, călătorind prin Ardeal schiţează o descriere a Arpaşului ca important centru administartiv, cu pretura ce-şi întindea autoritatea peste douăsprezece sate. Pretura îl avea în frunte pe prim-pretorul Gheorghe Boieriu. După unirea Transilvaniei cu Romania, Arpaşul din ce în ce mai prosper are cinstea de a-i primi ca oaspeti, in cateva rânduri, prin doctorul Gh.Moldovan, pe regii Romaniei.

De vizitele regilor Carol al II-lea şi Mihai I îşi mai aduc aminte cei mai vârsnci arpăşeni. Avântul ţării libere şi întregite se reflectă şi în progresele înregistrate de locuitorii Arpaşului, în toate domeniile. Câţiva oameni de vază s-au ridicat de aici. Filimon Bogdan a ajuns primarul Braşovului, Dănilă Vasu a fost membru în Senatul ţării, Octavian Vasu-prefectul judeţului Ciuc. Încă de la începutul acestui secol prin construirea căii ferate şi mai apoi a şoselei naţionale, Arpaşul a devenit, pentru satele din jur, de la munte şi de peste Olt, un punct de tranzit. La Arpaş s-au înfiinţat gara, poşta, telefonul, ocolul silvic, dispensar uman şi veterinar.

Arpaşu de Jos a devenit reşedinţa de palsa, cu prefectură ,judecătorie, post-teritorial de poliţie. Sporesc interesul de noi produse şi puterea de cumpărare a locuitorilor iar, ca reflex, se dezvoltă comerţul particular (Louis Vasu, Gheorghe Cucu,Stanciu, Ciopac, Limpede, Lupuşor). Se înfiinţează măcelării (Lomu, Dei), ateliere de cizmărie, fierărie, tâmplălrie, brutărie.

Meseriile de zidari şi bărdaşi au fost practicate de numeroşi meşteri ca urmare a dezvoltării construcţiilor de case, şuri şi acareturi. Un rol important l-au jucat în epocă cele trei mori cu apa, ce funcţionau în plin, atrăgând clienţi din numeroase sate din jur, în special “de pe Ardeal”. De menţionat numele unor destoinci morari, Dumitru Muntean şi Gheorghe Morar.

Înfloreşte o activitate culturală susţinută, prin înfiinţarea Societăţii culturale Arpăşana, care organiza baluri cu programe artistice, din care nu lipseau jocul popular, piesa de teatru si corul. Tinerii ţărani şi intelectuali erau atraşi în aceste activităţi. Dintre promotorii culturali ai Arpaşului se cuvine să-i amintim pe: Constantin Cucu, Nicolae Codrea, Maria Cucu (Limpede), Zizi Boieriu, Vasile Bârsan, farmacista Vogel, Sabian Şerbu, Eufrosina Dobrin ş.a.

În cel de al doilea Război Mondial, bărbaţii mobilizaţi au participat, pe frontul de est şi de vest la campaniile miltare ale patriei. Ca şi în prima conflagraţie mondială, mulţi au pierit sub focul duşmanului. Câţiva dintre eroii sunt menţionaţi pe monumentul din centrul satului şi pe troiţa din cimitir. Mulţi au ramas necunoscuţi…

După 1945, Arpaşul a trecut prin aceleaşi privaţiuni şi schimbări forţate ca toate satele ţării. S-a păstrat totuşi permanent un ferment anti-comunist, concretizat în rezistenţa pasivă, dar şi în forma organizată, prin sprijinul acordat de populaţie luptătorilor din munţi. Părintele Cornel Dascăl, prof. Remus Budac, Vasile Măgurean şi Nicolae Trandafir (Neagălu), alături de mulţi alţii cunoscuţi şi necunoscuţi. Cu obiectivitate menţionăm câteva progrese din epoca comunistă: electrificarea, apa potabilă curentă, asfaltarea drumului gării, construirea casei de cultură şi amenajarea sălii de nunţi. Arpăşenii şi-au ridicat case noi, multe dotate cu instalaţii sanitare şi băi etc.

Arpaşu a avut şi frumoase reuşite sportive, încununate prin câştigarea Cupei Agriculturii pe ţara la volei şi alte rezultate bune, de nivel judeţean, la tenis de masă şi handbal.

O mare realizare a fost după decembrie 1989, introducerea gazului metan, fapt ce împreună cu celelalte facilităţi dobândite în timp, conferă localităţii un nivel urban şi frumoase perspective.

 

Despre Arpaşu de Jos

 

ARPAŞU DE JOS

Este resedinţa administrativ-teritorială a comunei cu acelaşi nume;  se află pe malul stâng al Oltului si este străbătută de pârâiele Arpaş si Gostaia. De asemenea, localitatea se situează de-o parte si de alta a DN 1.

Localitatea, avînd 1127 locuitori este atestată din 1223, fiind consemnată in actul “Rivulum qui dicitur Arpas”.

De-a lungul timpului, atât Arpaşu de Jos, cât si satele învecinate au facut parte din Tara Făgăraşilor si judeţul Făgăraş. Au pierdut aceasta apartenenţă  în anul 1950 când au fost incluse in Regiunea Stalin aceasta revenind la denumirea de Regiunea Braşov in anul 1960. Prin reorganizarea administrativ teritorială din anul 1968 cele trei sate ale comunei Arpaşu de Jos au fost inglobate in cadrul judeţului Sibiu.

ARPAŞU DE SUS

Localitate situată la 5 km de resedinţa comunei, la poalele munţilor Făgăraş,  Arpaşu de Sus este localiatatea cu cel mai mare număr de locuitori din comună. Satul numară 1285 de  locuitori si este atestat documentar încă din anul 1589 in lucrarea “Felseo Arpaş”. Pe dealul numit “Cetăţuia” au fost descoperite urmele unei aşezări dacice fortificate fapt care demonstrează teoria că satul a fost locuit inca din antichitate.

Datorită poziţionării sale, Arpaşu de Sus reprezintă o zonă turistică extrem de apreciată. Cei care vizitează această zonă se pot bucura de panorama Văii Arpăşelului, cu Căldarea şi Rezervaţia Naturală de marmote, Lacul Tătarilor, toate înconjurate în stânga de vârful Albota, iar în dreapta de Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Un alt obiectiv turistic îl constituie biserica ortodoxă, ctitorită în anul 1799 şi purtând hramul “Adormirea Maicii Domnului”.

 

NOU ROMÂN

Cunoscută in trecut sub denumirea de Nou-Românesc, este  singura localitate din comună situată de partea dreapta a râului Olt, la 4 km de reşedinţa comunei şi la poalele sudice ale Podişului Hârtibaciului. Este localitatea cu cel mai mic număr de locuitori, comunitatea de aici numarând 391 de persoane.

In primăvara anului 2010, localitatea l-a desemnat ca cetăţean de onoare pe dr. Gheorghe Telea, profesor universitar onorific al Universitătii de Medicina Cluj-Napoca, doctor în Ştiinte Medicale, Cetătean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca, membru al Societătii Internationale de Gastro-Enterologie si unul dintre puţinii membri în viaţa ai Cercului Literar de la Sibiu. Casa parintească a dr. Gheorghe Telea functionează ca un muzeu memorial, aceasta reprezentând şi un interesant monument de arhitecturã popularã româneascã.

 

Date geografice

 

Comuna Arpaşu de Jos este situată în sud-estul judeţului Sibiu, la 47 km de municipiul Sibiu şi la 15 km de oraşul Victoria, judeţul Braşov. Arpaşu de Jos este localitate de graniţă a judeţului Sibiu cu judeţul Braşov.

Situat in centru Ţarii Fagarasului, la distanţa egala între limita vestică a acetuia în zona Sebeşu de sus-Bradu si orasul Făgăraş, Arpaşu de jos ocupă în peisaj  un spaţiu geografic privilegiat, cu o admirabila perspectiva spre cei mai înalti munţi din ţara, la sud -Oltul si dealurile Hârtibaciului la nord. Localitatea se înscrie in cel de al doiea şir din tripla salbă a satelor făgărăşene. Peste depresiunea în care este aşezat satul se desfăsoara contururile masivelor muntoase Podragu, Arpaşu Mare(2468m), Vânătoarea lui Buteanu si linia zimţata a Şeii Caprei.

Comuna se învecinează la nord cu comunele Bruiu şi Chirpăr, la vest cu Porumbacu de Jos, la sud-vest cu satul lui Badea Cârţan, Cârţişoara, la sud cu judeţul Argeş, iar la est cu judeţul Braşov.

Poziţia matematică a centrului de comuna Arpaşu de Jos, dată de coordonatele geografice sunt: paralela de 45° 46’ 41’’ latitudine nordică şi meridianul de 24° 37’ 24’’ longitudine estică, ceea ce îi conferă o poziţie centrală în cadrul tarii.Localitatea este străbătută de la sud către nord de râul Arpaş, care are ca zonă de izvorâre confluienţa braţelor Arpaşu Mare (2468m) şi Podragu.

Suprafaţa totală a localităţii Arpaşu de Jos este de 4 116 ha, din care teren intravilan 49 ha, iar suprafaţa extravilană este de 4067 ha.

Localiatatea Arpaşu de Jos, este un sat cu oameni gospodari şi vrednici, fiind deosebită de restul localităţilor învecinate, prin faptul că, deşi reşedinţa de comuna în 27 iulie 1889 a ars în totalitate, cu toate astea localitatea s-a reconstruit, localnicii având puterea să treacă cu buretele peste toată agoniseala lor de o viaţa şi sa inceapa o noua viata.

Locuitorii din Ţara Făgăraşului asociază numele localităţii cu cel al Statelor Unite ale Americii datorită faptului că mulţi arpăşeni s-au stabilit în America.

Infrastructura

Accesul la rețeaua de căi ferate (distanța până la cea mai apropiată stație sau haltă CFR) – 1km

Accesul la rețeaua de drumuri naționale, județene, comunale, forestiere: DN1, DJ 105 C trec prin comună.

Dotări edilitar – gospodărești (lungimea rețelelor și starea lor tehnică)
drumuri naționale,județene, comunale, forestiere, pe teritoriul administrativ al localității DN1, DJ 105 C,Drumuri Comunale,

– rețeaua de alimentare cu apă potabilă
– rețeaua de canalizare în sistem propriu
– rețeaua de comunicații (telefon, internet, cablu TV)

Economie

În urma analizei S.W.O.T s-au identificat trei principii care trebuie să stea la baza elaborării strategiei de dezvoltare a ramurilor economiei localităţii Arpaşu de Jos, acestea fiind:

 

1. AGRICULTURA

• terenul arabil reprezinta una dintre principalele resurse natural avand o suprafata de 580 ha
• suprafata de teren arabil cultivate cu o gama larga de produse agricole:grau,cartof,porumb,rapita,sfecla de zahar
• populatia localitatii detine in gospodarii:300 de porcine,1500 ovine,300 bovine,3889 pasari si 40 familii de albine.
• existenta conditiilor si traditiilor pentru dezvoltarea activitatilor zootehnice in localitate,animale in gospodarii
• suprafata teritoriala mare ocupata de pasuni 1 320  ha si fanete 760 ha.

2. INDUSTRIA PRELUCRATOARE

• materii prime existente pentru industria alimentara:grau,cartof,porumb,legume.
• potential existent pentru obtinerea produselor ecologice
• productivitatea buna a terenurilor agricole
• traditii locale in cresterea animalelor
• vecinatatea cu orasele Victoria si Fagaras
• starea buna a spatiilor disponibile ce pot fi ultilizate pentru activitati antreprenoriale
• existenta unei comunitati de afaceri locale,reprezentata prin cateva societati comerciale in domeniul agricol si panificatie

3. TURISMUL

• existenta conditiilor dezvoltarii turismului rural
• existenta monumentelor culturale: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”,Biserica ,,Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”,Monumentul eroilor decedati in al II-lea Razboi Mondial,Troita lui  Constantin Brancoveanu.
• localitatea este strabatuta de DN 1 Brasov-Sibiu
• existen
• ta muntiilor Fagaras cu pitorescul acestora

Cel mai important agent economic din Arpaşu de Jos este brutăria Valencia Trading. Aceasta îşi desfăşoară activitatea pe un teren intravilan cu o suprafaţă de 12 000 m², pe care sunt amplasate trei hale industriale după cum urmează:

-hală producţie panificaţie     1 320 m²

-hală producţie patiserie         400 m²

-hală spaţii tehnice (spălătorie auto, bucătărie, sală mese personal, magazine, service auto şi atelier de întreţinere)        800 m²

Din dotarea brutăriei Valencia Trading enumerăm:

• 4 cuptoare folosite în producţia de panificaţie marca Polin
• 2 malaxoare tip mixer spirală achiziţionate noi cu aproximativ 50 000 euro/ bucata în anul 2004 şi 2005
• Maşină spălat navete plastic achiziţionată cu aproximativ 35 000 euro în anul 2005
• Secţia de patiserie este dotată cu toate utilajele necesare producţiei
• Secţia tăiat şi ambalat semiautomată
• Alte utilaje diverse necesare producţie
•  Mijloace de transport producţie panificaţie marca Mercedes Sprinter, WV LT 35 şi Fiat Ducato 15 bucăţi aflate în stare foart defuncţionare.

Brutăria este dotată cu apă curentă de la două surse, canalizare, curent electric trifazic de la 2 surse SC Electrica şi un generator electric, gaz metan, telefonie fixă, internet.

Capacitatea maximă de producţie este de aproximativ 15 tone produs finit/24 de ore. În prezent societatea produce zilnic între 6 şi 10 tone produs finit doar în producţia de panificaţie.

SC. Valencia Trading SRL. îşi desfăşoară activitatea pe o rază de aproximativ 150 km între localităţile Sibiu-Braşov şi mai cuprinde oraşele Făgăraş, Mediaş, Agnita şi localităţile adiacente . Societatea beneficiază de un portofoliu de peste 200 de clienţi. Personalul total al societăţi este de 80 de persoane. În prezent brutăria Valencia Trading nu are nici un credit sau   leasing în derulare, iar impozitele şi taxele datorate statului sunt achitate la zi.

Ocolul silvic Arpaşu de Jos reprezintă altă mare unitate economică în interiorul căreia se concentrează un număr mare de locuri de muncă pentu populaţia Arpaşului de Jos.

Suprafaţa totală a fondului forestier gospodărit de ocolul silvic este de 14 632 ha din care 14 457 ha pădure, iar restul de 175 ha alte terenuri. Din totalul fondului forestier suprafaţa de 720 ha este ocupată cu păşuni împădurite.   Din totalul fondului forestier 5 961 ha sunt proprietate publică a statului, 2 629 proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale, 5 048 ha proprietate privată a persoanelor juridice şi 274 ha proprietate privată a persoanelor  fizice.  În anul 2008 au solicitat şi au fost încheiate contracte de administrare cu Ocolul Silvic Arpaş de către 6 composesorate de pe teritoriul judeţului Braşov, cu o suprafaţă de fond forestier de 1 582,7 ha. Au existat contracte de administrare cu toti propriearii.

În anul 2008 s-au executat completări pe 13,4 ha cu 69 000 bucăţi puieţi din care în terenul degradat preluat 7,9 ha, 2,3 ha completări în teren administrat cu contract şi 3,2 ha în teren proprietatea statului.

Nu s-au construit drumuri auto forestiere noi, reţeaua de drumuri a rămas aceeaşi. Lucrările de întreţinere curentă a drumurilor forestiere sau desfăşurat cu greutate datorită condiţiilor meteo, o perioadă de secetă mare, apoi excesul de ploi, uneori torenţiale, care au spălat şi au distrus pe alocuri suprafaţa carosabilă a drumului.

În ceea ce priveşte construcţiile s-au realizat obiectivele propuse. La Cabana Ursoaica s-au executat finisaje interioare în valoare de 18 315 lei, la Cantonul Bâlea s-au executat pavaje în valoare de 16 670 lei.

La sediul Ocolului s-au executat lucrări de mansardare în valoare de   70 000 lei, din care 20 000 lei instalaţia de încălzire.

În cursul anului 2008 s-au recoltat şi valorificat 9,44 tone de fructe de pădure din care: 5 tone afin şi 4,44 măceş. În perioada sărbătorilor de iarnă s-au recoltat şi valorificat 3 479 bucăţi pomi de Crăciun.

Din dotările Ocolului Silvic Arpaşu de Jos fac parte: Aro de teren 2 bucăţi, autoturisme 2 bucăţi, platformă de buşteni 1bucată, autobasculantă 1 bucată, autogreder 1 bucată.

Cifra de afaceri a Ocolului Silvic pe anul 2008 a fost de 4.126.000 RON.

Religie

Biserica Adormirea Maicii Domnului – Arpasu de Sus.

Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Arpasu de sus este amplasata pe dealul ce domina localitatea.Construita in stil bizantin in anul 1791,prin donatiile credinciosilor din localitate si pictata de Nicolae Grecu din Sasausi in anul 1800,biserica este un veritabil monument istoric.Intre anii 1932-1966,biserica a suferit modificari si diferite renovari la turn si la acoperis.In anul 1877 este unul in care a fost modificat total acoperisul din simplu gotic,cu vizoare de caramida in patru laturi,in stil roman.De asemenea,in comuna Arpasu de sus,langa DN1,intalnim o troita realizata de Constantin Brancoveanu.

 

 

 

Biserica Adormirii Maicii Domnului – Arpasu de Jos.

Manastirea Ortodoxa ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicata pe mosia contelui Adam Teleki,la o departare de cativa kilometri de sat,intr-o dumbrava numita ,,Podeiul”.Biserica este atestata pentru prima data in anul 1726 si a fost distrusa in 1761.Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construita prin donatiile credinciosilor si pictata in jurul anului 1800 de fratii Grecu din Sasausi,renumiti pictori bisericesti ai vremii.Arhitectura bisericii este realizata in stil gotic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Personalitati

 

Cea mai marcantă personalitate a localităţii Arpaşu de Jos, pe care nimeni nu o poate nega este Viorel Cucu.

Viorel Cucu s-a născut în 24.06.1943, în Arpaşu de Jos din ambii părinţi învăţători, încă de pe acea vreme era îndrăgostit de cultură. Şcoala generală a absolvit-o în localitatea natală, iar între anii 1957-1961 urmează cursurile Liceului Teoretic ” Negru-Vodă’’ din Făgăraş, iar în anul 1962 devine student al Facultăţii de Filologie a Universităţii ‘Babeş-Bolyai’ din Cluj-Napoca.

După terminarea facultăţii, în anul 1967, lucrează pentru câteva luni, ca profesor la diferite şcoli din judeţul Sibiu, apoi ca redactor la ziarul ‘Tribuna Sibiului” şi metodist la Centrul de Librării.

Din anul 1976 este angajat la Biblioteca “ASTRA” unde lucrează până în anul 1983 când părăseşte ţara pentru a se stabili în SUA, unde va lucra ca redactor la postul de radio “Vocea Americii”.

 

În perioada cât a lucrat la Biblioteca “ASTRA” a coordonat activitatea  metodică în bibliotecile comunale. Viorel Cucu a avut un rol important în achiziţionarea fondului “Andrei Oţetea”. Împreuna cu alţii colegi, au format un colectiv de cercetători pentru valorificarea bunurilor de patrimoniu din Biblioteca “ASTRA”.

Lucrările sale se regăsesc şi în revistele şi publicaţiile de specialitate ca: “Bibiloteca”, “Comunicări şi referate de biologie”, precum şi în presa locală “Tribuna”, “Transilvania”. Între anii 1976 şi 1983 a semnat rubrica “Pantheon transilvan” în revista “Transilvania”.

 Martin Hoke reprezintă o altă personalitate de seamă a satului, el fiind fiul unei emigrante din Arpaşu de Jos pe nume Viloria Vasu, căsătorită în Ohio sub numele de Hoke. Martin Hoke este primul congresman de origine română din istoria SUA, în anul 1996.

Ghideon Şerbu cercetător biofizician NASA, a publicat lucrări importante în suplimentul “Nature” despre structura atmosferei stelare.

 Remus Grama s-a născut în anul 1952 în Arpaşu de Jos, a facut Institutul Teologic la Făgăraş, după absolvirea teologiei a lucrat la ziarul Mitropoliei “Telegraful Român”.

În anul 1980 a emigrat în SUA şi a fost parohul bisericii din Youngstown-Ohio, apoi la Mitropolia Cleverland. În prezent este paroh la Biserica Sfânta Maria din Cleverland, care este cea mai mare parohie română din SUA. De menţionat faptul că este doctor în istoria bisericească. Este consilier cu relaţiile externe al Episcopiei Ortodoxe Române din America şi unul dintre iniţiatorii dialogului bilateral dintre cele două Episcopii din America.

Gheorghe Şerbu s-a născut în anul 1953, a terminat liceul în oraşul Victoria, absolvind Facultatea de Medicină din Timişoara. Din anul 1980 profesează meseria de medic în Arpaşu de Jos.

În domeniul medical a participat la nenumărate stagii şi cursuri de perfecţionare la Bruxelles (Universitatea Luvail), Paris, Dublin, Cleverland.

Dr. Şerbu Gheorghe în anii 1997-1998 este organizatorul activităţii culturale “Fiii Satului”.

Pe langă meseria pe care o profesează cu multă dăruire domnul Şerbu Gheorghe mai este implicat şi în alte activităţi culturale. Este preşedintele organizaţiei culturale Clubul Arpaşu Mare şi preşedinte fondator al publicaţiei Foaia Arpăşeană.

La 1 ianuarie 2007, data integrării României în Uniunea Europeană, organizează transmisiuni cu Radio Europa şi postul de televiziune TF1 cu tema” Despre satul transilvanean faţă în faţă cu Europa”, publicate şi în Foaia Arpasana.

La 15 august 2015 domnul doctor Serbu Gheorghe a devenit cetatean de onoare al localitatii Arpasu de Jos.

Vasu George (1918-2000) – avocat

S-a născut la 26 februarie 1918 în Lorain,Ohio,SUA din părinții Nicolae Vasu din comuna Arpașu de Jos și Ludovica Silea din comuna Ucea de Sus, pe atunci județul Făgăraș, emigranți la începutul secolului în America, fiind unul dintre cei trei băieți ai familiei.
În toamna anului 1922 s-a întors pentru prima oară în țară, în comuna Arpașu de Jos.În perioada 1922-1928 a copilărit împreună cu ceilalți doi frați ai săi în comuna Arpașu de Jos, unde a urmat și primele clase, avîndu-ș ca învățător pe dascălul Boieriu.În toamna anului 1928 s-a întors cu mama și cu frații săi din America, la tatăl lui,unde a rămas pînă în 1932 cînd, din cauza crizei economice s-a întors în România.În această perioadă a urmat șase clase la ,,Oakwood Public School” în Lorain,Ohio, iar după terminarea clasei a VI-a la ,,Wittier Junior High School”, unde s-a distins la limba engleză ,matematici, geografie și sport fiind selecționat în echipa de atletism a școlii.În 1932 ,s-a reîntors în țară, împreună cu părinții , în comuna Arpașu de Jos.A urmat apoi cursul inferior al liceului ,,Radu Negru” din Făgăraș, iar cursul superior la liceul ,,Sfîntul Vasile cel Mare” din Blaj, unde a avut ca profesor pe Ioan Suciu, fost episcop și mitropolit greco-catolic de la Alba Iulia și Făgăraș, întemnițat la Sighetul Marmației, unde a murit ca un martir în 1954; pe muzicianul și compozitorul dr.Sigismund Toduță, doctor de Roma.A fost licențiat al Facultății de Drept din București (1939-1943), unde a avut profesori renumiți ca Vintilă Dongoroz, Istrate Micescu, Mihai Antonescu ș.a.În decursul celor 35 de ani de avocatură (1943-1955) în Făgăraș și din 1955 în Baroul Avocaților din Cluj Napoca, a desfășurat o activitate intensă participînd la procese civile, penale, litigii de muncă, instanțe militare și de notariat de stat, inclusiv în cadrul Tribunalului Suprem al RSR.A deținut funcții de conducere în Consiliul Colegiului de Avocati din Cluj, a desfășurat o vastă activitate extraprofesională ,a fost ofițer de rezervă și veteran de război.Concomitent a scris și publicat numeroase articole critice în reviste de specialitate , în ziare din țară și în ,,Cuvântul Românesc” din Canada, precum și monografiile ,,Încheiera, modificarea și desfășurarea contractului de muncă”,Editura Ministerul Justiției ,1962 și ,,Controlul provenienței bunurilor dobândite ilicit” Editura Științifică și Enciclopedică, București ,1965.
A fost căsătorit cu dr.Ileana Rădulescu, medic primar pediatru, cu care a avut un singur copil, Mariana, născută în 1948, care a decedat la vârsta de 39 de ani din cauza unei boli grave. Aceasta a avut un copil, Călin Anton Gruiță, fiind unicul nepot al avocatului George Vasu, stabilit împreuna cu soția în 1998, în SUA.
George Vasu a plecat dintre noi în 20 noiembrie 2000. A rămas toată viața credincios gliei strămoșești, obiceiurilor, tradițiilor de libertate, cinste, omenie și adevar a acestui popor.